vineri, 17 noiembrie 2017

luni, 13 noiembrie 2017

De sus in jos
Cu  ochii tăi profunzi şi negri,
Din mine sufletu-mi absorbi,
Suntem prea sus, suntem celebri,
De sus in jos privim integri,
Spre lumea jalnică de orbi.

De jos in sus îmi plimb privirea,
Sa te intalţ să te dobor,
Te urc pe cer, te pierzi cu firea,
Să-ţi leg de suflet fericirea,
Sa-ţi inţeleg descumpănirea,
Pe-acorduri grave in minor.

Eşti lapis, cuarţ, eşti timp, dorinţa,
Eşti o lavandă, un parfum.
E scrisă-n stele-a ta voinţa,
Al tău destin, a ta putinţa,
De tine să mă leg, fiinţa,
Să-mi arzi in braţe ca un scrum.


Să te cultiv în năzuinţe,
De sus în jos să mă inspiri.
Sa fiarbă-n gândul tău dorinţe,
Din strigăte şi suferinţe,
Să ne-nţelegem din priviri.


Eşti o  iluzie, un demon,
Cu zâmbet larg, cu ochii vii.
De jos în sus spre-al tău balcon,
Simţim, vibrăm la unison,
Al vietii tale, faraon,
A mea regină vreau să fii.

Cu lanţuri noi suntem legaţi,
De propriile gânduri.
De dragoste suntem furaţi,
Din stele facem aliaţi,
Suntem ca nişte apucaţi,
Psihotice străfunduri.

Aş vrea o clipa să-mpietreşti,
Şi să privesc în tine,
În agonie şi-n poveşti,
Sa-mi spui acum cât mă iubeşti,
Oh, cât de ravisantă eşti!
În nopţile senine.

De jos în sus, de sus în jos,
Eu mărginesc destinul,
Îi dau contur, îl scriu frumos,
Îl desenez, îl cânt duios,
Te gust ca pe un vin spumos
Şi sa transpiri sub sarutări,
Sa gemi uşor sub dezmierdări,
În clocot arde vinul.





Poezie de: B. Florin Bogdan
cugetare...



Omul, acel destin rătăcitor creat din D-zeu Insusi, bajbaind asemenea unui joc de a baba oarba in propriul lui Univers, cu mâinile inainte, cu o esarfa neagra ca infernul ce ii acoperă ochii, incearca sa si perceapă D-zeul. Un orb are mai multe sanse sa-l vada pe D-zeu decat unul care vede. Suferinta ca parte intrinsecă a naturii lumii, trebuie primită ca o binecuvântare, ca un dar divin si nicidecum ca un blestem. Cand vei experimenta o suferinta poti deveni un mic creator, cand vei primi suferinta ca un dar divin poti deveni un geniu sau un martir. Tu omule, nu incerca sa pătrunzi sensul cuvintelor ci lasa cuvintele sa se faca înțelese in mintea ta răsucită, schimonosita de umbrele malefice care tocmai de asta se tem. Jertfa este cea care ne apropie de D-zeu, de noi înșine. Jertfa si suferinta sunt virtuti.

sâmbătă, 11 noiembrie 2017


Iubirea in acceptiunea proximitatii.

1. varianta
De ce soarele isi iubeste planetele? Ai observat ca soarele iubeste selectiv? Dragostea lui imbraca multe forme. Am putea crede ca dragostea lui pentru Pamant este cea mai mare. Oare este adevarat? Eu zic ca nu. Eu spun doar ca dragostea lui pentru Pamant este cea potrivita, intr-atat cat acesta din urma sa o poata asimila. O dragoste prea mare ne-ar topi  la propriu, o dragoste prea mica, ne-ar raci asa cum se intampla cu Pluto. 

2. varianta
Planeta: Soarele meu tu  chiar iubesti selectiv?
Soarele: NU. (contradictia variantei 1)
Planeta:Cum vine asta?
Soarele:  Simplu. Eu ofer dragostea mea neconditionata in mod egal catre tot ceea ce ma inconjoara. Problema nu este la mine. Problema este la voi, corpuri ceresti,  care primiti doar o parte din iubirea mea , numai acea parte pe care o intelegeti. Eu va ofer TOTUL in mod egal, voi luati ce puteti.
Planeta: Ar trebui sa ma apropii mai mult de lumina Ta spre a putea primi o iubire mai mare din partea Ta?
Soarele:De ce nu o faci? ce te retine? iti este frica ca te arzi?
Planeta: Unde ar trebui sa ma pozitionez in relatia cu Tine ca iubirea Ta sa fie primita si inteleasa pe deplin?
Soarele: La distanta potrivita
Planeta: Si care este mai exact?
Soarele: De ce ai impresia ca eu as detine aceasta informatie? Eu ti-am luminat drumul ca sa poti vedea. Ti-am intins o mana.  Nu sunt atoatestiutor.
Planeta? Pai si cu mine cum ramane? Pe cine intreb?
Soarele: Pe tine insati
Planeta: chiar nu pot sa-mi dau seama ce trebuie sa fac. in primul rand nu stiu unde ar trebui sa ma pozitionez si in al doilea rand nu pot din cauza Ta. Tu nu ma lasi sa ma apropii de tine mai mult. De fapt stii ce cred? Eu nu pot sa fac nimic chiar daca as stii unde trebuie sa ma pozitionez, deoarece tu ma tii la distanta. Eu tot incercand sa ma apropii de tine, nu fac altceva decat sa ma invart in cerc. Ma amagesti la periheliu si apoi ma respingi. As putea spune ca iti bati joc de mine.
Soarele: Vrei sa te trimit unde l-am trimis pe Pluto? Nu o sa fac acest lucru, dar pot sa-ti spun ceva.  Din punctul meu de vedere eu stiu unde trebuie sa te pozitionezi si daca ti-as spune, tu nu ai fi niciodata ferm convinsa ca eu am dreptate. De aceea te si resping la afeliu sa ai timp sa meditezi in singuratate, caci asa poate iti vei da seama vreodata.
Planeta: Te rog eu, macar sa stiu si parerea ta. De ce ma desconsideri? Poate voi intelege.
Soarele:  Ramai acolo unde esti. Vei intelege la momentul potrivit.
Si Planeta incepuse sa planga de propria-i neputinta de a intelege. Va afla vreodata ca ea se afla chiar in locul unde trebuie sa se afle?

Este cea mai mare greseala sa te indragostesti de suferinta unui om sau de inspiratia lui. Ambele variante duc la esec." B .F Bogdan